Diesel sau benzină: ce merită să cumperi acum

Acum vreo cincisprezece ani răspunsul era simplu. Voiai mașină economică, luai diesel, și gata discuția. Azi întrebarea diesel sau benzină nu mai are un răspuns bun pentru toată lumea, oricât s-ar certa unii pe grupurile de Facebook. Dieselurile moderne sunt mai curate, dar și mult mai complicate. Benzinele turbo consumă mult mai puțin decât cele vechi. Iar GPL-ul și hibridele au schimbat calculul pentru cine merge mult prin oraș.

Așa că eu nu pornesc niciodată de la motor. Pornesc de la cum folosești tu mașina.

Câți kilometri faci și pe unde, asta decide aproape tot. Dacă faci mulți pe an, mai ales pe național și pe autostradă, dieselul își arată avantajele: consum mic la viteză constantă, cuplu mare când ești încărcat, autonomie bună între plinuri. Un agent de vânzări care face Cluj–București de două ori pe lună e clientul perfect pentru un diesel.

Dacă însă mașina face mai ales drumuri scurte, la serviciu, la grădiniță, la supermarket, un diesel modern suferă. Motorul nu apucă să se încălzească, filtrul de particule nu reușește să se regenereze, iar EGR-ul se umple de calamină. Mulți au aflat asta abia când au primit factura pentru curățarea sau înlocuirea filtrului. Nu din vina lor, de fapt. Doar au cumpărat mașina greșită pentru viața lor.

La pompă, dieselul consumă mai puțin decât o benzină comparabilă, nimeni nu contestă asta. Diferența apare la service. Un diesel de după cam 2010 are injecție common-rail la presiuni foarte mari, turbo, filtru de particule, supapă EGR, iar cele mai noi și AdBlue. Fiecare poate ceda, iar reparațiile nu sunt ieftine. Injectoarele, turbina, volanta cu masă dublă și filtrul de particule sunt piesele pe care le vezi cel mai des pe facturile celor cu diesel rulat. Am scris separat despre cum ții sănătos filtrul DPF, pentru că merită un articol întreg.

Sigur, nu toate se strică. Un diesel bine întreținut, folosit pe drumuri lungi, trece liniștit de 300.000 de km. Dar o mașină second-hand vine cu istoria altcuiva, iar la diesel o istorie proastă costă mai mult.

La benzină, lucrurile sunt și ele mai nuanțate decât par. Un motor aspirat mai vechi e de obicei cel mai simplu și mai tolerant: n-are turbo, n-are filtru de particule, îl repară orice mecanic. Consumă mai mult, dar multe acceptă bine GPL. Benzinele turbo cu injecție directă, apărute masiv după 2010, sunt mai economice, doar că au și ele bolile lor: lanțuri de distribuție la unele familii de motoare, depuneri pe supape, consum de ulei la unele serii.

Dieselurile vechi, fără filtru de particule, au fanii lor. Sunt simple și greu de omorât, ce-i drept. Numai că au mulți ani și mulți kilometri, adesea mai mulți decât cei din bord. Iar restricțiile pentru mașinile cu norme de poluare vechi se discută tot mai des în orașele mari din Europa și, mai nou, și pe la noi. Merită să te gândești cât o vei putea folosi și cui o vei vinde peste câțiva ani.

Pentru cine merge mult prin oraș și nu vrea diesel, o benzină cu GPL e o soluție cu cost mic pe kilometru. Variantele montate din fabrică, cum sunt cele ECO-G de pe Logan și Sandero, te scapă de discuțiile despre omologare. La instalațiile puse ulterior, cere certificatul de montaj și verifică dacă instalația e trecută în cartea de identitate a vehiculului.

Iar hibridele clasice, fără priză, sunt probabil cea mai bună alegere pentru oraș. Recuperează energie la fiecare frânare și merg mult pe electric în trafic lent. Un Auris sau o Corolla hibridă au o reputație foarte bună la mâna a doua, iar motivele le găsești în articolul despre hibridele Toyota rulate.

Să luăm două exemple, inventate, dar cred că te regăsești în unul. Să zicem că stai în Iași, mergi zilnic opt kilometri prin oraș până la birou, duci copilul la grădiniță și de câteva ori pe an ajungi la părinți, la Botoșani. Pentru tine un diesel e o alegere proastă. Motorul nu se încălzește niciodată cum trebuie, iar filtrul s-ar înfunda fără să fi greșit tu cu ceva. O benzină simplă sau un hibrid te ajută mai mult, iar diferența de consum pe drumul lung până la părinți e prea mică să conteze.

Acum, invers. Faci naveta săptămânal Suceava–Cluj și cari des scule în portbagaj. Pentru tine, un break diesel bine întreținut, gen o Octavia Combi cu 2.0 TDI, e încă alegerea logică. Kilometri mulți la viteză constantă, exact ce-i place unui diesel, iar filtrul se regenerează singur pe drum. Un hibrid pe benzină nu te-ar ajuta mare lucru pe autostradă, unde avantajul electric aproape dispare.

Cei mai mulți dintre noi suntem undeva la mijloc. Și mai e revânzarea. Dieselurile mari, de familie, se vând încă bine, pentru că mulți români caută în continuare un break diesel pentru drum lung. Dieselurile mici, de oraș, se vând mai greu decât acum câțiva ani, iar benzinele și hibridele au câștigat teren. Nu e o regulă bătută în cuie, dar dacă plănuiești să schimbi mașina peste trei-patru ani, uită-te la ce se cere acum în anunțuri.

Partea practică e scurtă. Scrie pe o foaie câți kilometri ai făcut anul trecut și cam ce procent au fost prin oraș. Puțini și mai mult oraș înseamnă benzină, GPL sau hibrid. Mulți și mai ales drum deschis, un diesel bine întreținut încă are sens. Iar dacă ești la mijloc, decide după mașina concretă, pentru că un diesel cu istoric complet bate oricând o benzină neîngrijită. Poate sună a clișeu, dar e singurul lucru pe care l-am văzut confirmat de fiecare dată.