Stare baterie mașină electrică second-hand: cum o verifici

La o mașină pe benzină asculți motorul, te uiți la ulei, la fum. La o electrică toate astea dispar și rămâne o singură întrebare mare: în ce stare e bateria? Dacă ai tastat vreodată „stare baterie mașină electrică” înainte de o vizionare, știi de ce: bateria decide câți kilometri faci realist, cât valorează mașina la revânzare și dacă peste câțiva ani te așteaptă o factură serioasă. Partea bună e că o poți afla destul de precis, dacă știi ce să ceri.

Vânzătorii spun aproape mereu că bateria e „perfectă”. Nu e neapărat rea-voință, de multe ori nici ei nu știu. Treaba ta e să transformi „perfectă” într-o cifră.

Stare baterie mașină electrică: cifra care contează

Orice baterie litiu-ion pierde capacitate în timp. O parte vine din vârstă, chiar dacă mașina stă, o parte din încărcări și din cum a fost folosită: căldură, încărcări rapide dese, ținută mult la 100% sau aproape goală. Indicatorul la care se uită toată lumea e SoH (state of health), procentul de capacitate rămas față de bateria nouă.

Un SoH de 90% la o mașină de cinci ani e un rezultat bun. Unde nouă făcea 400 de km, acum face în jur de 360 în aceleași condiții. Ca reper personal, peste 90% la o mașină de câțiva ani mi se pare foarte bine, între 80 și 90% e acceptabil dacă prețul ține cont, iar sub 80% trebuie să-ți faci serios calculele de autonomie. Compară mereu cu exemplare de aceeași vârstă și cu kilometraj asemănător, nu cu mașina nouă din broșură.

Și nu te lăsa păcălit de kilometrajul mic. O mașină care a stat luni întregi descărcată, sau la soare în parcări fără umbră, poate avea o baterie mai slabă decât una cu kilometri mulți, încărcată corect.

Ce faci la vizionare

Cere-i vânzătorului să vină cu mașina încărcată la 100%. Pornește-o, uită-te la autonomia estimată și compar-o cu ce afișa același model nou, în aceeași versiune. Estimarea depinde și de consumul recent, deci ia cifra ca pe un indiciu, nu ca pe un verdict.

Apoi un drum de test de măcar 20–30 de km, cu oraș și drum deschis. Notează procentul la plecare și la întoarcere. Dacă pierderea pare exagerată pentru distanță și pentru vremea de afară, cere explicații. Pe frig cifrele arată oricum mai rău, am scris despre asta în articolul despre autonomia iarna.

La unele modele, bordul îți dă direct un indiciu. Un Nissan Leaf are în dreapta ecranului un indicator cu liniuțe pentru capacitatea bateriei, iar fiecare liniuță lipsă înseamnă o pierdere clară. Eu le număr înainte să deschid capota.

Pentru o cifră precisă îți trebuie un adaptor OBD și o aplicație potrivită modelului. Pentru majoritatea electricelor populare există aplicații care citesc SoH direct din calculatorul bateriei, plus tensiunea pe celule, temperatura și, la unele modele, numărul de încărcări rapide și lente. Ce urmărești acolo:

• SoH-ul, pus lângă alte exemplare similare.
• Diferența de tensiune între cea mai slabă și cea mai bună celulă. Trebuie să fie foarte apropiate.
• Raportul dintre încărcările rapide și cele lente, unde se poate citi.
• Erorile memorate în sistemul de înaltă tensiune.

Dacă nu te descurci singur, multe service-uri care lucrează cu electrice fac citirea în câteva minute. Merită, și pentru liniștea ta, și ca argument la negociere. Am văzut o Dacia Spring la care vânzătorul a lăsat din preț pe loc după ce a văzut raportul, fără nicio discuție.

Varianta cea mai solidă rămâne un raport de diagnoză de la un service autorizat al mărcii. La Tesla, versiunile mai noi de software au în modul de service un test de sănătate care durează câteva ore; pentru un Model 3 rulat, eu nu l-aș sări. Iar în Europa de Vest s-au răspândit certificatele independente de baterie, făcute de firme specializate cu un dispozitiv conectat la mașină și un drum de test. Dacă mașina vine din Germania sau Austria, întreabă de el. Nu e obligatoriu, dar cine îl are de obicei n-are nimic de ascuns.

Garanția, istoricul și o capcană franțuzească

Majoritatea producătorilor dau pe baterie o garanție separată, adesea de 8 ani cu o limită de kilometri și un prag minim de capacitate, frecvent în jur de 70%. Condițiile diferă de la marcă la marcă și chiar de la versiune la versiune. Cere cartea de garanție sau verifică la dealer, după seria de șasiu, cât mai e acoperit.

Acum capcana. La unele modele vândute în Franța și în alte țări, bateria putea fi închiriată separat de mașină. Cazul cel mai cunoscut e Renault Zoe. Dacă bateria e în chirie, contractul trebuie preluat sau răscumpărat, altfel poți avea surprize serioase. Întreabă direct dacă bateria e cumpărată și cere documentul.

Restul afli din discuție. Unde a încărcat mașina? Acasă, lent, e scenariul ideal. Zilnic la stații rapide, la 100%, nu e capăt de lume, dar e semn de uzură mai rapidă. Climatul contează și el: o mașină care a trăit în sudul Spaniei a avut o viață mai grea decât una din nordul Germaniei, mai ales la modelele cu răcire pasivă a bateriei.

Și dacă bateria iese prost? Nu înseamnă automat că o arunci. La multe modele se pot înlocui module sau celule defecte, la ateliere specializate, de obicei mult sub costul unei baterii noi. Depinde însă mult de model, așa că întreabă înainte, nu după.

Înainte să suni la următorul anunț, ia-ți un adaptor OBD compatibil și instalează aplicația potrivită. La vizionare faci citirea pe loc, cu mașina încărcată. Dacă vrei să vezi apoi cât face mașina cu bateria pe care ai găsit-o, citește dacă merită o electrică second-hand acum.