Când se schimbă plăcuțele de frână și discurile: pragurile care contează

Plăcuțele de frână se schimbă atunci când materialul de fricțiune scade sub 3 mm, potrivit Brembo. Pentru discuri, reperul este grosimea minimă marcată pe piesă, nu vârsta mașinii și nici numărul de kilometri parcurși. Aceasta este diferența practică atunci când te întrebi când se schimbă plăcuțele de frână și discurile: plăcuțele au un prag de uzură recomandat, iar fiecare disc trebuie raportat la propria limită.

Intervalul de 25.000–50.000 km indicat orientativ de Brembo pentru plăcuțele față poate ajuta la planificarea unei verificări, dar producătorul precizează că uzura poate apărea mai devreme. O mașină folosită preponderent în trafic aglomerat frânează mai des decât una care circulă mult pe drum deschis. De aceea, două mașini cu același kilometraj pot avea plăcuțe în stări diferite, fără ca una dintre ele să aibă neapărat o problemă.

Diferența există și între punți. La frânare, puntea față preia o parte mai mare din sarcină, astfel că plăcuțele față pot ajunge la schimb înaintea celor din spate. Totuși, nu rezultă de aici un interval sigur pentru plăcuțele spate: masa mașinii, traseele și funcționarea sistemului de frânare schimbă ritmul de uzură. Un kilometraj exact pentru o anumită mașină nu poate fi stabilit fără măsurarea uzurii și verificarea specificațiilor ei.

Recomandările Brembo pentru plăcuțe includ verificarea lor cel puțin o dată pe an sau la fiecare revizie. Controlul are sens chiar dacă nu se aude nimic neobișnuit: o plăcuță poate fi aproape de limită înainte să apară un avertisment sonor ori un martor în bord. Dacă mașina intră oricum în service, verificarea frânelor se poate lega de revizia și controlul consumabilelor, fără a transforma kilometrajul reviziei în termen automat de schimb.

La verificare contează grosimea materialului de fricțiune, nu grosimea întregii plăcuțe împreună cu suportul metalic. Privitul printre spițele jantei poate arăta o parte din plăcuța exterioară, dar nu oferă neapărat o imagine bună a celei interioare. Dacă se vede numai piesa din exterior, măsurarea este incompletă. Tocmai de aceea o constatare utilă din service precizează ce plăcuțe au fost inspectate și cât material a rămas pe fiecare parte accesibilă.

O diferență mare de uzură între plăcuțele aceleiași roți sau între roțile aceleiași punți cere mai mult decât montarea unui set nou. Poate indica o problemă la culisarea etrierului ori la mișcarea pistonului, care face ca plăcuța să apese neuniform. Dacă se schimbă doar piesa tocită, cauza poate uza prematur și plăcuța nouă. Constatarea trebuie să privească și etrierul, nu doar materialul consumat.

Sunetele pot atrage atenția, dar nu țin locul măsurării. Unele plăcuțe folosesc un avertizor care produce un scârțâit când uzura avansează; alte mașini au senzor și martor în bord. Un zgomot de frecare metalică la frânare este mai îngrijorător, deoarece poate însemna că materialul de fricțiune s-a consumat și suportul plăcuței atinge discul. În situația aceasta, starea discului trebuie evaluată odată cu plăcuțele.

Nu orice scârțâit arată însă că plăcuțele au ajuns la limită. După umezeală, suprafața discurilor poate avea un strat superficial de oxid care dispare la folosirea frânelor. Dacă zgomotul persistă sau apare împreună cu o frânare neuniformă, explicația nu mai poate fi stabilită numai după sunet. Diferența practică este între un zgomot trecător și un simptom repetat, care justifică inspectarea pieselor și a modului în care lucrează etrierul.

La discuri, o muchie pronunțată poate sugera uzură, însă verdictul nu se dă după aspectul marginii. Brembo recomandă măsurarea grosimii în cel puțin 4 puncte și folosirea celei mai mici valori obținute. Aceasta se compară cu marcajul „MIN TH” de pe discul respectiv. Dacă grosimea măsurată este sub acea valoare, discul se înlocuiește. Explicația Brembo despre grosimea minimă arată de ce o singură măsurătoare sau o apreciere din ochi nu sunt suficiente.

Nu există o grosime minimă universală, în mm, valabilă pentru toate discurile: fără modelul și versiunea mașinii trebuie verificată valoarea specifică piesei. Nici un disc care pare gros la margine nu este automat bun de păstrat. Dacă măsurarea arată uzură sub marcajul lui, aspectul general nu schimbă decizia. Invers, o urmă superficială pe suprafață nu înseamnă singură că discul trebuie aruncat.

Grosimea nu este singurul criteriu. Brembo indică înlocuirea discului și dacă apar fisuri radiale, șanțuri adânci sau deformări. Vibrațiile simțite la frânare pot fi un motiv de control, dar nu stabilesc singure că discul este deformat: este nevoie de o verificare a ansamblului. Pentru cine cumpără o mașină din anunțurile de autoturisme, o constatare cu grosimea măsurată spune mai mult despre costul apropiat al frânelor decât afirmația că „discurile mai merg”.

Brembo recomandă schimbarea ambelor discuri de pe aceeași punte chiar dacă numai unul a coborât sub grosimea minimă. Motivul practic este că roțile aceleiași punți trebuie să lucreze cu piese aflate într-o stare comparabilă. Această recomandare nu înseamnă că discurile de pe puntea cealaltă se schimbă automat. Ele se evaluează separat, după grosime și stare, la fel ca plăcuțele lor.

Ca regulă orientativă, Brembo indică schimbarea discurilor la fiecare a 2-a înlocuire a plăcuțelor. Este un reper pentru discuția cu service-ul, nu un ordin de a arunca discuri care îndeplinesc încă specificațiile și nu au defecte. Tot astfel, nu justifică păstrarea unor discuri sub limită doar fiindcă plăcuțele au mai fost schimbate o singură dată. Măsurarea și eventualele fisuri, șanțuri sau deformări au prioritate față de această regulă.

La hibride și electrice, frânarea cu recuperare de energie poate reduce folosirea frânelor mecanice. Plăcuțele pot arăta puțin uzate, în timp ce discurile au nevoie de o evaluare atentă a suprafeței și a grosimii. Nu rezultă că orice urmă de oxid impune schimbarea lor; contează dacă suprafața se curăță în utilizare și dacă există deteriorări. Particularitatea explică de ce starea plăcuțelor, luată singură, poate fi un indicator slab pentru întregul sistem de frânare.

La ITP, frânele nu sunt apreciate doar după felul în care se simte pedala. În România, RNTR 1 publicat de Registrul Auto Român prevede verificarea uzurii plăcuțelor față de marcajul minim, acolo unde inspecția vizuală este posibilă. Sunt urmărite și discurile uzate, fisurate, sparte sau fixate necorespunzător. Un disc cu o problemă vizibilă nu devine acceptabil doar pentru că mașina încă frânează la mersul obișnuit.

Consecința unei respingeri poate depăși simpla reprogramare. Dacă ITP-ul este respins pentru deficiențe majore sau periculoase, RNTR 1 prevede încetarea valabilității inspecției, chiar dacă aceasta era încă valabilă înainte de prezentarea mașinii. Pentru detaliile celorlalte verificări există și materialul despre ce se verifică la ITP; în cazul frânelor, rezultatul măsurării uzurii și starea vizibilă a discurilor sunt informațiile utile înainte de inspecție.

O ofertă de reparație devine mai ușor de înțeles dacă distinge între plăcuțe, discuri și manoperă și arată pentru ce punte sunt piesele. Astfel se vede dacă propunerea de a schimba discurile vine dintr-o grosime sub „MIN TH”, dintr-un defect constatat sau doar din regula orientativă privind durata lor. Fără modelul mașinii, piesele alese și o ofertă de service, nu se poate stabili un preț verificabil în România, în euro cu TVA, pentru schimbarea plăcuțelor și discurilor.

După montarea plăcuțelor și discurilor noi, Brembo indică un rodaj de aproximativ 300 km, cu frânări graduale și fără frânări violente. Recomandarea privește acomodarea suprafețelor noi în utilizarea normală, nu amânarea unei frânări necesare pentru siguranță. Este și motivul pentru care o lucrare la frâne nu se încheie practic în momentul în care mașina iese din service: primele drumuri cer o folosire atentă a pieselor montate.

Pentru plăcuțe, întrebarea utilă este cât material de fricțiune a rămas. Pentru discuri, este care a fost cea mai mică grosime măsurată și cum se raportează la marcajul piesei. Aceste răspunsuri pot duce la schimbarea plăcuțelor fără discuri sau la schimbarea ambelor pe aceeași punte. Kilometrajul rămâne un indiciu pentru momentul verificării, nu verdictul asupra frânelor.