Ce se verifică la ITP și cum pregătești mașina ca să treacă din prima

Ce se verifică la ITP este stabilit printr-un plan tehnic, nu decis pe loc de inspector. Identificarea mașinii vine înaintea verificărilor, apoi intră în discuție frânele, direcția, anvelopele, luminile și emisiile. Poți descoperi acasă unele probleme vizibile, dar o mașină care arată bine poate fi respinsă la probele tehnice. Pregătirea care contează înseamnă să separi ce poți controla singur de ce are nevoie de diagnostic și reparație.

Mai întâi, intervalul dintre inspecții depinde de autoturism. Unul înmatriculat prima dată în România ca vehicul nou face primul ITP la 3 ani. Pentru autoturismele cu o vechime sub 12 ani, inspecția se face la 2 ani; de la o vechime de cel puțin 12 ani, la 1 an, cu excepția vehiculelor de interes istoric. Vehiculele folosite ca taxi și cele care desfășoară activități RENT CAR au ITP la 6 luni, potrivit regulilor privind periodicitatea inspecției. Aceste intervale nu spun însă nimic despre starea tehnică a mașinii în ziua prezentării.

Un ITP încă valabil nu este un motiv să amâni remedierea unei probleme evidente. Dacă mașina este respinsă pentru deficiențe majore sau periculoase, inspecția aflată încă în termen își pierde valabilitatea, cu excepția prevăzută pentru anumite deficiențe de identificare. Cu alte cuvinte, prezentarea înainte de expirare nu păstrează automat vechiul rezultat în cazul unei respingeri.

La ITP efectuat la RAR sunt necesare certificatul de înmatriculare sau dovada înlocuitoare, actul de identitate al persoanei care prezintă vehiculul și cartea de identitate a vehiculului, în original, pentru cele înmatriculate în România. Dacă proprietarul este o societate de leasing, în locul CIV originale este acceptată o copie marcată «conform cu originalul» și ștampilată de proprietar. Lista este publicată de Registrul Auto Român pentru prezentarea la ITP. Lipsa unui act nu se rezolvă prin faptul că mașina este impecabilă tehnic.

Înainte de probe, vehiculul trebuie să poată fi identificat. De aceea, o serie de identificare care nu poate fi examinată corespunzător este o problemă diferită de un bec nefuncțional: inspectorul trebuie să stabilească mai întâi ce vehicul are în față. Dacă nu știi unde se găsește seria pe mașina ta și cum se raportează la acte, explicațiile despre verificarea seriei de șasiu sunt utile înainte de programare, nu în timp ce aștepți intrarea pe linie.

Regulamentul cere și ca mașina prezentată să fie curată, iar anvelopele să fie umflate la presiunea nominală. Nu este o probă de estetică: murdăria poate îngreuna examinarea, iar presiunea greșită nu este un punct de plecare bun pentru verificarea roților. Sunt cerințe explicite în normele RAR pentru inspecția tehnică, deci au mai multă greutate decât ritualurile despre cum ar trebui „pregătită” mașina în drum spre stație.

Frâna de serviciu și frâna de staționare sunt verificate inclusiv din perspectiva performanței și eficacității. O mașină care pare să frâneze acceptabil în traficul obișnuit nu oferă, prin această impresie, rezultatul probei ITP. Dacă pedala își schimbă comportamentul sau frâna de staționare nu mai ține cum trebuie, o verificare într-un atelier are sens înainte de inspecție. Când problema ține de uzură, articolul despre plăcuțe și discuri de frână explică de ce simptomele merită luate în serios, fără să înlocuiască evaluarea sistemului de frânare.

Direcția și suspensia sunt în același plan de verificări. Jocurile sau componentele deteriorate nu devin acceptabile fiindcă mașina circulă încă fără zgomote deranjante. Acasă poți observa schimbări de comportament, dar nu poți transforma lipsa lor într-o confirmare că toate piesele sunt în regulă. Dacă există deja un diagnostic pentru o problemă la direcție ori suspensie, reparația înainte de ITP este mai utilă decât speranța că nu va fi observată.

La roți se verifică atât jantele, cât și anvelopele. Pentru un autoturism, profilul principal sub 1,6 mm, măsurat în zona centrală de 3/4 din lățimea benzii de rulare, figurează ca deficiență în planul ITP. Nu este suficient ca marginea unei anvelope să pară încă profilată: contează zona de măsurare prevăzută de normă. Merită observate și eventualele deteriorări vizibile ale anvelopei ori jantei, fără a presupune că adâncimea profilului este singurul criteriu verificat.

Luminile oferă cel mai bun exemplu de problemă pe care o poți depista înainte să ajungi în stație. Planul ITP verifică funcționarea și orientarea farurilor, iar o sursă de lumină incompatibilă cu farul figurează ca deficiență. O lampă care se aprinde nu dovedește, așadar, că farul este și corespunzător. Poți controla funcționarea luminilor exterioare și poți remedia un bec ars; dacă farurile bat greșit sau au fost modificate, simpla înlocuire a becului nu rezolvă neapărat problema.

Parbrizul și celelalte geamuri intră și ele în verificare, la fel ștergătoarele și spălătorul de parbriz. Un ștergător care nu mai curăță și un spălător care nu pulverizează sunt ușor de observat fără aparatură. În schimb, aprecierea stării geamurilor la ITP nu se reduce la întrebarea dacă șoferul s-a obișnuit cu un defect. Tocmai pentru că folosești zilnic mașina, poți ajunge să nu mai remarci cât de mult îți afectează vizibilitatea.

Inspectorul verifică vizual și funcțional centurile de siguranță și cataramele. Aici pregătirea nu înseamnă să ascunzi un defect, ci să constați dacă o centură se poate folosi cum trebuie și dacă se cuplează și se eliberează corect. Un mecanism care nu funcționează nu este o chestiune de confort pentru pasager: centura trebuie să își poată îndeplini rolul pentru care este montată.

Planul include emisiile poluante și zgomotul. În această parte, o privire sub capotă nu poate anticipa rezultatul inspecției. Dacă mașina are un martor aprins sau un simptom persistent legat de funcționarea motorului, cauza trebuie lămurită, nu acoperită înainte de programare. Explicațiile despre martorii din bord te ajută să înțelegi ce semnalează mașina; acceptarea la ITP depinde însă de constatarea efectivă, nu de interpretarea unui singur simbol.

Pregătirea utilă este, prin urmare, selectivă. Actele, curățenia mașinii, presiunea nominală a anvelopelor, luminile, ștergătoarele, spălătorul și funcționarea centurilor sunt lucruri pe care le poți controla înainte de prezentare. Pentru frâne, direcție, suspensie ori emisii, un simptom cunoscut cere remedierea cauzei. Nu se poate stabili din reguli generale dacă un anumit autoturism va trece ITP; rezultatul depinde de verificarea efectivă a vehiculului.

Diferența dintre deficiențe contează mai mult decât impresia că „a găsit ceva”. Un vehicul poate fi admis cu deficiențe minore. Deficiențele majore sau periculoase duc la respingere. După remediere, dacă mașina revine în 30 de zile calendaristice de la prima prezentare, reverificarea vizează sistemele la care au fost constatate deficiențele. După acest termen se face un nou ITP. Termenul nu este o perioadă în care problema poate fi ignorată, mai ales dacă respingerea a făcut să își piardă valabilitatea un ITP anterior.

Nici tariful nu poate fi dedus dintr-o regulă valabilă pentru toate stațiile: nu a fost identificat un tarif unic național pentru ITP. Stațiile au obligația să afișeze tarifele, actele necesare și categoriile de vehicule pe care le inspectează. Prețul concret este, astfel, cel afișat de stația aleasă, nu o sumă care poate fi promisă pentru orice autoturism.

Dacă ITP-ul expiră sau este anulat, înmatricularea se suspendă de drept. Suspendarea încetează când vehiculul trece un nou ITP. Este o consecință diferită de inconvenientul unei programări ratate: valabilitatea inspecției afectează situația înmatriculării, nu numai momentul în care revii la stație.

La cumpărarea unei mașini, data ITP-ului și starea tehnică nu trebuie confundate. Un ITP valabil arată că vehiculul a trecut inspecția atunci când a fost verificat, nu garantează cum va ieși la următoarea. Dacă tranzacția este aproape, modelul de contract de vânzare-cumpărare auto este util pentru actele transferului; nu ține însă locul unei inspecții tehnice actuale. Pentru cine pregătește mașina proprie, câștigul real este să rezolve înainte defecțiunile cunoscute, nu să încerce să ghicească verdictul inspectorului.