Cutie automată second-hand sau manuală: ce alegi

După câteva săptămâni cu automată prin traficul din București sau Cluj, greu te mai întorci la ambreiaj. Eu cel puțin n-am reușit. De-asta tot mai mulți caută o mașină cu cutie automată second-hand, și pe bună dreptate. Doar că „automată” înseamnă azi cel puțin patru tehnologii diferite, unele foarte robuste, altele cu o faimă destul de proastă. La o mașină rulată, diferența dintre ele se poate traduce în câteva mii de lei la prima reparație.

Nu toate automatele sunt automate

Automata clasică are un convertizor hidraulic de cuplu între motor și cutie. Cele moderne au 6, 8 sau mai multe trepte și sunt foarte fine. ZF-ul cu 8 trepte, pe care îl găsești la BMW (de exemplu pe un Seria 3 F30), la Audi, la Jaguar și la mulți alții, și cutiile Aisin de pe multe modele japoneze și europene au o reputație bună, cu condiția să li se schimbe uleiul. Dacă mă întrebi, la o mașină rulată asta e cea mai sigură variantă.

Apoi vin cutiile cu dublu ambreiaj, DSG, EDC, PowerShift și altele. Schimbă foarte repede și consumă puțin. Problema e la variantele cu ambreiaj uscat, folosite pe motoarele mai mici. DSG-ul Volkswagen cu 7 trepte (DQ200), pe care îl găsești pe multe Golf-uri și Octavii cu motoare mici, și PowerShift-ul de pe unele Ford-uri au avut destule probleme de mecatronică și de ambreiaj. Variantele cu ambreiaj în baie de ulei, cum e DSG-ul cu 6 trepte de pe dieselurile de 2.0, țin mai bine.

CVT-ul n-are trepte deloc, ci o curea sau un lanț între două conuri. E foarte lin și economic. La hibridele Toyota, cum e Auris-ul hibrid, sistemul e diferit și considerat foarte fiabil, am explicat de ce în articolul despre hibridele Toyota rulate. La alte CVT-uri, mai ales pe unele modele Nissan mai vechi, uzura poate fi o problemă la kilometraj mare. Și sincer, dacă nu-ți place sunetul „de scuter” la accelerare puternică, probabil nu e cutia ta.

Ultima categorie e manuala robotizată. Easytronic la Opel, pe care îl vezi des pe Corsa, Dualogic la Fiat, de exemplu pe Punto, plus alte câteva cutii robotizate de pe modele mici din anii 2000 și începutul anilor 2010. Sunt cutii manuale cu un mecanism care apasă ambreiajul și schimbă în locul tău. Lente, smucesc la schimbări și dau des probleme la actuatoare. Lumea le confundă des cu automatele adevărate, inclusiv cei care le vând. Eu le-aș ocoli, punct.

Cum verifici o cutie automată second-hand

Începe cu istoricul. Producătorii spun uneori că uleiul din cutie e „pe viață”, dar orice mecanic care repară cutii o să-ți spună că schimbatul lui la intervale rezonabile face toată diferența. O factură pentru ulei de cutie e un semn foarte bun. Lipsa ei la o mașină cu 200.000 de km nu e capăt de țară, dar contează la preț.

La proba de drum simți câteva lucruri și fără să fii mecanic:

• cu motorul rece, dacă se poate, treci din P în D și în R; cuplarea trebuie să fie rapidă, fără bufnituri;
• schimbările între treptele mici trebuie să fie line, fără smucituri sau ezitări, mai ales la accelerare ușoară;
• la dublu ambreiaj, plecările de pe loc și manevrele în parcare nu trebuie să tremure;
• pe autostradă, turația nu trebuie să urce brusc fără ca mașina să accelereze, că asta e patinare;
• niciun mesaj de eroare în bord și niciun mod de avarie în care cutia rămâne într-o singură treaptă.

Cel mai sigur e totuși un service care poate citi erorile și adaptările cutiei. La unele modele, uzura ambreiajelor din DSG se vede direct din tester. Am scris mai multe despre verificarea la service înainte de cumpărare.

Și întreabă cum a fost folosită mașina. O automată care a tras vara o rulotă sau o remorcă grea, ori a stat zilnic ore în șir în trafic bară la bară, a avut o viață mai grea decât una cu drumuri lungi pe autostradă. Un cunoscut a luat o mașină de la un om care, a aflat după, mergea în fiecare vară la mare cu barca după el. Cutia n-a mai rezistat nici măcar un an.

Cât consumă? Automatele vechi, cu 4–5 trepte, vizibil mai mult. Cele moderne, cu 7–8 trepte sau cu dublu ambreiaj, cam cât o manuală, uneori chiar mai puțin. Cât costă o reparație nu-ți pot spune, pentru că variază enorm, de la o mecatronică recondiționată la o cutie schimbată complet; cere ofertă la un atelier specializat pe modelul concret înainte să cumperi ceva care are deja simptome.

Și manuala?

Manuala e mai simplă, mai ieftină de reparat și, la o mașină veche, mai previzibilă. Se uzează ambreiajul și, la dieseluri, volanta cu masă dublă. Ambreiajul care prinde foarte sus sau patinează în a patra la accelerare puternică e pe final, iar vibrațiile și zgomotele metalice la ralanti sau la oprire pot fi de la volantă. Un ambreiaj se schimbă la aproape orice service de cartier, iar piesele pentru modelele populare vin a doua zi. O automată defectă ajunge de obicei la un atelier specializat, iar într-un oraș mic s-ar putea să nu ai unul aproape.

Mai e un detaliu de care uită mulți: codul 78 din permis. Dacă ai dat proba practică pentru categoria B pe o mașină cu cutie automată, codul 78 îți restrânge dreptul de a conduce doar la mașini cu transmisie automată. Ca să scapi de restricție trebuie să dai din nou proba practică pe o manuală. Dacă ai codul ăsta, decizia e luată deja. Iar dacă vinzi o manuală, întreabă-l pe cumpărător înainte să-i dai cheile la proba de drum.

Pentru buget mic sau pentru mulți kilometri pe drumuri de țară, manuala rămâne alegerea fără griji. Pentru oraș, o automată clasică bine întreținută merită diferența de preț. Cu dublul ambreiaj uscat cu kilometraj mare și fără istoric aș fi mai prudent, iar riscul ăsta ar trebui să se vadă în preț.

Când găsești o mașină care îți place, întreabă vânzătorul exact ce cutie are și când s-a schimbat ultima dată uleiul în ea. Apoi caută codul cutiei pe internet și programează proba de drum dimineața, cu motorul rece.