Kilometraj și preț: cât contează kilometrii la revânzare
Kilometrajul e prima cifră la care se uită cumpărătorii, dar nu scade prețul uniform. Pragurile, motorul și istoricul fac diferența.
Pune două mașini identice una lângă alta. Același an, aceeași culoare, aceeași dotare. Una are 90.000 de km, cealaltă 210.000. Știi deja care se vinde prima. Legătura dintre kilometraj și preț pare cea mai simplă chestie de pe piața auto, dar e și cea mai prost înțeleasă, pentru că nu merge liniar. Uneori mașina cu mai mulți kilometri e chiar alegerea mai bună.
Să începem cu ce se întâmplă în capul cumpărătorului. Oamenii nu gândesc în kilometri, gândesc în praguri. Primul e 100.000. O mașină cu 98.000 se vinde vizibil mai ușor decât una cu 103.000, deși diferența reală de uzură e practic zero. Al doilea prag vine pe la 150.000, unde lumea începe să se gândească la distribuție, ambreiaj, amortizoare. Peste 200.000, o parte dintre cumpărători nici nu mai deschid anunțul. De la 300.000 în sus rămân, în mare, cei care știu exact ce caută.
Pentru tine, ca vânzător, consecința e foarte practică. Dacă te apropii de un prag și oricum voiai să schimbi mașina, vinde înainte să-l treci. Între 147.000 și 155.000 de km diferența de preț poate fi mai mare decât ce te costă câteva luni de mers cu ea.
Câți kilometri sunt „normali”? Ca reper, mulți consideră firesc cam 15.000–20.000 de km pe an pentru cine face naveta zilnic, ceva mai puțin pentru o mașină de oraș. Când kilometrajul se potrivește cu vârsta, cumpărătorul se uită mai ales la an și la generație. Când nu se potrivește, kilometrajul devine subiectul principal al discuției.
O mașină de 4 ani cu 220.000 de km a fost aproape sigur mașină de firmă sau de taxi. Gândește-te câte Logan-uri ajung în anunțuri după câțiva ani de ture. Au mers mult, uneori în condiții bune, dar vor fi privite cu suspiciune și vândute cu discount serios. Invers, o mașină de 15 ani cu 60.000 de km nu e neapărat comoara bunicului. Ori a stat mult (și mașinile care stau își omoară garniturile, bateria și frânele în felul lor), ori kilometrii nu sunt reali. Pentru a doua variantă am un articol întreg despre cum îți dai seama dacă o mașină are kilometrii dați înapoi.
Acum, partea cu „nu e liniar”. Prima parte din viața unei mașini, cam până pe la 100.000 de km, e cea în care pierde cel mai repede. Fiecare mie contează pentru cine vrea o mașină „aproape nouă”. După aceea curba se aplatizează. Între 180.000 și 220.000 diferența de preț e de obicei mai mică decât între 30.000 și 70.000, pentru că la vârste mari contează mai mult starea decât cifra din bord. Deci nu există un „atât scade la fiecare 10.000 de km”, oricât ar căuta lumea o formulă.
Mai sunt și reviziile mari. O mașină care tocmai a trecut de schimbul de distribuție, cu factura pe masă, poate valora mai mult pentru un cumpărător atent decât una cu 20.000 de km mai puțin, care urmează să aibă nevoie de lucrarea asta. Dacă nu știi ce se schimbă de obicei pe la pragul ăsta, uită-te pe lista pentru o mașină care trece de 150.000 de km și cere vânzătorului dovezile.
Motorul schimbă și el regulile. O Octavia sau un Passat cu motor TDI sunt făcute să adune kilometri, iar cei care le caută nu se sperie de 200.000 dacă istoricul e curat. La o mașină mică pe benzină, să zicem un Yaris folosit numai prin oraș, același kilometraj sperie mai tare. Înseamnă porniri la rece și mers bară la bară ani de zile.
Și contează cum au fost făcuți kilometrii. 100.000 pe autostradă înseamnă mult mai puțină uzură la ambreiaj, frâne și suspensie decât 100.000 prin București, cu gropi, borduri și pornit-oprit. Bordul nu-ți spune asta. Pedalele, volanul și scaunul șoferului îți spun mult mai mult.
Un cunoscut a vândut anul trecut un break cu aproape 260.000 de km mai repede decât mă așteptam. Nu avea nimic special, doar un dosar gros cu facturi de la același service, puse în ordine. Am văzut asta de multe ori: o mașină cu kilometraj mare și istoric complet pleacă înaintea uneia cu kilometraj mic și fără niciun act. Cumpărătorul cumpără, de fapt, încredere. Dacă vinzi, strânge tot ce ai, facturi, bonuri de la schimbul de ulei, foile de la ITP. Pune-le într-un dosar și arată-l fără să fii întrebat.
Și nu rotunji kilometrii în jos în anunț. Cumpărătorii serioși îi verifică, iar o nepotrivire te costă mai mult decât adevărul. Pornește de la o evaluare auto gratuită cu kilometrii reali și compară apoi cu anunțurile similare.
Ca cumpărător, eu n-aș plăti în plus doar pentru un kilometraj mic dacă mașina nu-l susține prin stare și acte. Nici n-aș fugi automat de una cu mulți kilometri. Între o mașină mai nouă, cu kilometri de autostradă documentați, și una veche care a stat ani în garaj fără nicio hârtie, o iau pe prima. Aproape de fiecare dată.