Mașină din import sau înmatriculată în România: ce alegi

În orice discuție despre mașini rulate apare, la un moment dat, unchiul care zice „ia una din Germania, alea sunt îngrijite”. Uneori are dreptate. Alteori, o mașină din import e doar o mașină cu un trecut mai greu de verificat, adusă de cineva care trăiește din diferența de preț. Nici mașinile înmatriculate de ani buni în România nu sunt automat sigure, ca să fie clar. Diferența reală nu ține de țară, ci de cât poți afla despre mașina din fața ta și cât te costă, în timp și bani, s-o pui pe numere românești.

Să pornim de la mitul neamțului care mergea doar duminica. Germania, Austria, Olanda, Belgia, Franța au piețe uriașe de mașini rulate. Mașinile de acolo trec periodic prin inspecții tehnice serioase și rar văd drumuri ca ale noastre, asta e partea bună. Partea mai puțin discutată e că în vest o mașină cu kilometri foarte mulți sau cu o daună reparată ieftin se vinde greu. Și unde pleacă? Spre est. Inclusiv spre noi.

Nu e o regulă, e un filtru.

Un cunoscut aduce de vreo zece ani mașini pentru prieteni și familie, mai mult ca hobby. Regula lui e simplă și cam enervantă pentru vânzători: nu crede nicio poveste și cere hârtie pentru tot. Cele mai bune importuri pe care le-am văzut au fost cumpărate exact așa.

Ce câștigi, concret? În primul rând alegere. Dacă vrei un A6 Avant cu o anumită combinație de motor, cutie automată, culoare și echipare, șansele să-l găsești sunt mult mai mari pe o piață de câteva ori mai mare. La unele modele și prețul poate ieși mai bine, chiar după ce pui la socoteală drumul și actele. Apoi, documentele. Multe mașini din vest au istoricul de inspecții tehnice cu kilometrajul trecut la fiecare vizită și facturi de la service-uri care chiar există și pot confirma lucrările. Un dosar complet îți spune mai mult decât știi despre o mașină care a schimbat trei proprietari la noi fără nicio factură.

Dar riscurile sunt la fel de reale, și primul e kilometrajul. Istoricul RAR al unei mașini din import începe practic la înmatricularea în România. Tot ce s-a întâmplat înainte se verifică doar din actele din țara de origine, iar dacă vânzătorul n-are rapoartele de inspecție sau facturile, n-ai ce compara. Un Golf diesel „proaspăt adus”, cu 140.000 de kilometri și zero hârtii, eu nu l-aș lua nici cadou. Bine, poate exagerez puțin. Dar nu mult.

Al doilea risc sunt daunele. O mașină avariată în vest poate fi cumpărată la licitație, reparată ieftin și adusă ca „fără accident”. Uită-te atent la caroserie, la data de pe parbriz, la airbaguri, și cere o verificare pe elevator la un service ales de tine. Al treilea ține de acte și de proveniență, motiv pentru care seria de șasiu o verifici înainte de orice avans. Și mai e varianta în care mergi tu după mașină: drumul, cazarea, numerele provizorii, asigurarea de tranzit. Se adună. Iar dacă la fața locului mașina nu e cea din poze, ai cheltuit banii și weekendul degeaba.

Partea de acte, pentru o mașină rulată adusă din UE, trece prin RAR (certificatul de autenticitate e obligatoriu la prima înmatriculare a unei mașini aduse din altă țară), ITP, RCA, înregistrarea la taxe și impozite locale și, la final, înmatricularea. Certificatul de conformitate de la producător, CoC-ul, scurtează mult drumul la RAR, așa că cere-l de la vânzător. Am pus pașii în ordine în articolul despre înmatricularea unei mașini din import.

Taxa de mediu a fost eliminată în 2017. La momentul scrierii, la înmatricularea unei mașini rulate din UE plătești în principal taxe administrative, dar discuțiile despre o nouă taxă pentru mașinile vechi tot revin, deci verifică situația exactă înainte să cumperi. Ce s-a schimbat sigur e impozitul anual: din 2026 se calculează în funcție de capacitatea cilindrică și de norma Euro, așa că un diesel vechi și mare a devenit mai scump de ținut. Un detaliu care prinde mulți oameni nepregătiți: dacă mașina e considerată nouă după regulile UE (de regulă, sub șase luni de la prima punere în circulație sau sub 6.000 de kilometri), TVA-ul se datorează în țara unde o înmatriculezi. La o mașină rulată obișnuită nu te privește, dar la una aproape nouă întreabă un contabil.

Acum, mașina deja înmatriculată la noi. Marele ei avantaj e istoricul la îndemână. Cu seria de șasiu scoți certificatul RAR Auto-Pass, cu kilometrii de la ITP-urile din România din 2014 încoace și cu reparațiile grave raportate recent. O vezi în aceeași zi, o duci la un service de încredere din oraș, iar dacă nu-ți place ai pierdut o după-amiază. Transferul e mai simplu, actele sunt românești.

Dezavantajele le știm cu toții. Multe au prins ani de iarnă cu sare și gropi care nu există în Bavaria, așa că te uiți la praguri, la fundul ușilor și la suspensie. Și nu presupune că proprietarul român e automat mai neglijent. Un Logan sau o Octavia cumpărate noi din reprezentanță la noi, cu un singur proprietar și toate reviziile făcute, sunt de multe ori printre cele mai sigure mașini de pe piață. Plictisitoare, da. Sigure, tot da.

Eu aș pune întrebarea altfel: la care mașină ai mai multe dovezi? Un import cu dosar complet de inspecții, facturi și două chei bate o mașină românească fără istoric. O mașină din România cu RAR curat, un proprietar și facturi bate un import cu acte traduse în grabă. Dacă nu vrei să alergi singur după hârtii, există și dealeri care aduc mașini din vest și dau garanție. Plătești ceva mai mult, dar ai pe cine să tragi la răspundere.

Mâine ia cele două-trei mașini pe care le ai în vedere și fă un tabel simplu: ce istoric are fiecare, câte facturi, câte chei, câți proprietari. Pe cea cu coloana cea mai plină du-te s-o vezi prima.