Înmatricularea unei mașini din import din UE: acte și costuri

„Mașina bunicului din Germania” e aproape un gen literar la noi. Cineva găsește pe un site nemțesc un Golf sau un Passat cu carte de service completă, pleacă după el cu autocarul și se întoarce mândru. Apoi vine partea mai puțin fotogenică: înmatricularea mașinii din import. Nu e grea. Are însă o ordine a pașilor, iar dacă o încurci pierzi zile la cozi. Mai jos e traseul pentru o mașină second-hand adusă din UE, cu actele și costurile cunoscute la momentul scrierii, în octombrie 2026.

Ce aduci de acolo

Totul pornește de la ce primești de la vânzător. Pentru o mașină din Germania ai nevoie de ambele părți ale documentului de înmatriculare (Zulassungsbescheinigung Teil I și Teil II, talonul mic și talonul mare), de contractul de vânzare sau factură și, ideal, de certificatul de conformitate (COC). La mașinile fabricate în ultimii ani, COC-ul e cerut în mod curent la RAR. Fără el se poate în multe cazuri, dar RAR poate cere omologare individuală sau verificări în plus, care costă și durează. Întreabă la reprezentanța RAR înainte să dai banii, nu după.

Pe loc, verifică dacă seria de șasiu din acte e aceeași cu cea de pe mașină și cere istoricul de service. O verificare VIN făcută înainte de plecare te poate scuti de o mașină cu daune ascunse sau cu probleme la acte. Și uită-te după semnele de kilometraj umblat. Da, și în vestul Europei se întâmplă, oricât ne-ar plăcea să credem contrariul.

Ca să aduci mașina acasă ai trei variante obișnuite. Pe platformă, caz în care nu-ți trebuie numere pentru drum. Cu numere de export din țara de origine, care au asigurarea lor și o valabilitate limitată. Sau ieși pe roți și, în România, ceri o autorizație provizorie de circulație, cu numere provizorii, pentru drumurile până la RAR și la înmatriculare. Autorizația provizorie se cere la serviciul de înmatriculări, are nevoie de RCA și, de la 15 septembrie 2026, costă 25 de lei, conform anunțurilor DGPCI.

RAR și taxele locale

Registrul Auto Român e primul ghișeu obligatoriu. Acolo mașina primește cartea de identitate a vehiculului (CIV), dacă n-are deja una românească, și certificatul de autenticitate. De regulă tot acolo se face și inspecția tehnică la prima înmatriculare în România; ITP-urile de după le faci la orice stație autorizată. Fără CIV, mașina practic nu există pentru sistemul nostru. Duci actele originale din străinătate, actul de proprietate, COC-ul și buletinul.

Costurile la RAR depind de tipul mașinii și de ce operațiuni îi trebuie. Pentru un autoturism obișnuit, în total, vorbim de câteva sute de lei. Tarifele la zi și programarea sunt pe site-ul RAR. Certificatul de autenticitate are valabilitate limitată, deci nu-l scoate cu luni înainte de înmatriculare.

Cu actele de la RAR mergi la direcția de taxe locale de la domiciliu și declari mașina pentru impunere. Unele direcții cer traducerea contractului de cumpărare, mai ales dacă nu e bilingv, așa că întreabă dinainte. (Documentele standardizate UE, în schimb, de obicei nu trebuie traduse la înmatriculare.) Primești viza sau decizia de impunere, fără de care dosarul de înmatriculare e respins. Din 2026, impozitul anual se calculează după capacitatea cilindrică și norma Euro, iar un Euro 6 plătește mai puțin decât un Euro 4 de aceeași capacitate. Suma exactă o vezi pe decizia de impunere.

Taxa de poluare și TVA-ul

Întrebarea pe care o aud cel mai des: mai există taxă de poluare sau de primă înmatriculare? La momentul scrierii, nu. Vechea taxă de înmatriculare a dispărut în 2017, iar ideea unei noi taxe legate de emisii a fost discutată public de mai multe ori, fără să devină lege până acum. Totuși, subiectul revine periodic, așa că aș urmări știrile înainte să cumpăr.

Mai e o excepție pe care puțini o știu. Dacă mașina e considerată „mijloc de transport nou” după regulile TVA din UE, adică are foarte puțini kilometri sau a fost înmatriculată de foarte puțin timp, TVA-ul se datorează în România, nu în țara de unde o cumperi. La o Octavia de șase ani nu te privește. Dacă însă ai ochit un BMW Seria 3 aproape nou de la un dealer nemțesc, verifică regula la ANAF înainte să plătești.

Înmatricularea mașinii din import, ultimul drum

Ultimul pas e la serviciul de înmatriculări (DGPCI, fostul DRPCIV) din județul tău. În dosar intră de regulă cererea de înmatriculare cu fișa vizată de taxe locale, actul de identitate și actul de proprietate în original, CIV-ul și certificatul de autenticitate de la RAR, polița RCA pe numele tău, documentele și numerele din țara de origine (dacă le-ai adus) și dovada plății certificatului și a plăcuțelor.

De la 15 septembrie 2026, certificatul de înmatriculare costă 76 de lei, iar plăcuțele se plătesc separat, online sau la ghișeu. Programarea se face pe site-ul serviciului județean și, în orașele mari, locurile se ocupă cu săptămâni înainte. Fă-o imediat ce ai data de la RAR. Dacă circuli cu numere provizorii, uită-te până când e valabilă autorizația și planifică totul înainte să expire.

Cât te costă, cu totul? Pe lângă preț și transport, pune la socoteală taxele RAR, certificatul și plăcuțele, RCA-ul pe primele luni, eventualele traduceri și autorizația provizorie. Pentru o mașină obișnuită cu acte complete, partea de taxe și hârtii se măsoară în sute de lei, nu în mii. Ce umflă nota sunt drumurile, zilele libere luate pentru ghișee și reparațiile descoperite la inspecție. Am văzut oameni care au economisit pe hârtie câteva sute de euro la un Golf adus din Bavaria și i-au dat înapoi pe plăcuțe de frână și un amortizor descoperite la RAR.

Dacă ai ochit deja o mașină afară, sună mâine la RAR-ul din județ și întreabă cât durează o programare și dacă modelul tău are nevoie de COC. Apoi bagă un exemplar similar, deja înmatriculat aici, în evaluarea auto. Dacă diferența e mică, poate nu merită drumul. Comparația pe larg e în articolul despre mașina din import sau din România.