Contract vânzare-cumpărare auto: ce trebuie să scrie în el

La vânzarea unei mașini între două persoane fizice, după strângerea de mână rămâne o foaie de hârtie. Atât. Dacă apare ceva după, o amendă venită pe numele vechiului proprietar sau un kilometraj care nu se leagă, singura ta dovadă e un contract vânzare-cumpărare auto completat cum trebuie. Și totuși, cei mai mulți îl completează pe capota mașinii, cu un pix care nu prea scrie, și află la ghișeu că lipsește o semnătură.

Formularul, varianta 2026

Între persoane fizice se folosește formularul tipizat „Contract de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport”, același pe care îl cer direcțiile de taxe locale și Înmatriculările. În august 2026 a fost publicat un model nou, prin Ordinul nr. 772/966/123/2026, care înlocuiește formularul din 2016. Contractele deja semnate pe modelul vechi rămân valabile, dar pentru vânzările noi fiscul lucrează cu varianta actualizată.

Ce s-a schimbat? A apărut o secțiune în care fiscul local confirmă că nici cumpărătorul nu are datorii la bugetul local, termenul de transcriere din formular a fost corectat la 90 de zile, sunt menționate expres cartea de identitate electronică și cea simplă, iar la motor poți trece puterea în kW. Ultima parte contează la electrice, gen o Dacia Spring, unde rubrica de capacitate cilindrică nu prea avea sens. Ai un model de contract de vânzare-cumpărare auto și pe carmarket.ro, dar întreabă totuși la direcția de taxe din localitatea ta ce variantă acceptă în ziua în care vinzi. Nu toate primăriile se mișcă în același ritm.

Notar nu-ți trebuie. Pentru o mașină vândută între persoane fizice ajunge formularul semnat de părți, notarul apare doar în situații speciale, de exemplu la o procură. În practică se fac trei exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte și unul pentru fisc, dar întreabă la ghișeu dacă vor mai multe.

Ce trebuie să scrie

Datele părților: nume complet, CNP, adresă, datele actului de identitate. Exact ca în buletin, fără prescurtări și fără „Gh.” în loc de „Gheorghe”.

Dacă mașina e în coproprietate, de exemplu a ambilor soți, semnează amândoi sau unul dintre ei cu procură. Iar cazul clasic, pe care îl auzi des: Loganul e pe numele tatălui și îl vinde fiul. Fără procură notarială sau fără semnătura proprietarului real, contractul nu te ajută la nimic. Nu da bani până nu se lămurește.

La fel cu mașinile care încă sunt în leasing. Cât timp leasingul nu e închis, proprietarul din acte e firma de leasing, iar „vânzătorul” nu poate semna singur un contract valabil. Mie mi s-a părut mereu ciudat câte mașini de flotă, gen Superb sau Passat, apar la vânzare cu leasingul „aproape terminat”. Cere dovada că e achitat și actele pe numele lui înainte de orice avans.

Datele mașinii: marcă, model, număr de înmatriculare, serie de șasiu, seria cărții de identitate, an de fabricație, capacitate cilindrică sau putere, culoare. VIN-ul din contract îl compari cu cel din talon și cu cel de pe mașină, caracter cu caracter. O cifră greșită aici înseamnă încă un drum la fisc.

Prețul se trece în cifre și în litere, în lei. Și da, tentația de a scrie mai puțin „ca să nu plătim impozit” există. E o idee proastă. La vânzarea ocazională a mașinii personale, persoanele fizice nu datorează în general impozit pe venit, deci nu câștigi nimic. Iar dacă mașina are o problemă ascunsă și ajungi în instanță, ceri înapoi suma din contract, nu pe cea reală. Plata prin bancă lasă o urmă clară și te scutește de numărat teancuri într-o parcare. La cash, cere chitanță semnată.

Apoi situația fiscală. Codul de procedură fiscală condiționează înstrăinarea de faptul că vânzătorul nu are datorii la bugetul local, iar modelul nou adaugă și verificarea cumpărătorului. Rubricile le completează direcția de taxe. Actele care nu respectă aceste cerințe sunt lovite de nulitate, deci nu e un pas pe care să-l sari.

Și acum ce nu scrie formularul, pentru că e făcut pentru fisc și poliție, nu pentru tine. Eu aș adăuga mereu o anexă simplă, semnată de amândoi, în două exemplare:

• kilometrajul de la bord în ziua vânzării
• defectele declarate de vânzător și, dacă e cazul, mențiunea că mașina a fost verificată la un service ales de cumpărător
• câte chei și ce documente s-au predat
• data și ora predării

Kilometrajul din anexă e de departe cel mai util rând dacă descoperi mai târziu că a fost dat înapoi. Fără el e cuvântul tău contra al lui. Data și ora te scapă de discuții dacă mașina ia o amendă chiar în zilele alea.

La dealer sau la o firmă, vânzarea se face de regulă pe factură, iar formularul tipizat nu mai e necesar. Primești în schimb un contract comercial și, dacă există, certificatul de garanție. Citește-le la fel de atent, mai ales partea cu ce nu acoperă garanția.

După ce semnați

Cumpărătorul are 90 de zile să transcrie mașina pe numele lui, conform Codului rutier. Înainte de asta o declară la taxe locale, de regulă în 30 de zile de la cumpărare, și își face RCA pe numele lui. Pașii, în ordine, sunt la transferul de proprietate auto.

Vânzătorul nu scapă de mașină doar prin semnătură. Până la transcriere rămâne în evidența poliției ca proprietar, iar amenzile pot ajunge la el. Dacă cumpărătorul întârzie cu transcrierea, păstrează contractul și dovada scoaterii din evidența fiscală: cu ele arăți că nu mai ești proprietar. Ce faci cu polița veche am explicat la RCA la vânzarea mașinii.

Înainte de întâlnire, printează două-trei formulare și scrie acasă, liniștit, anexa cu kilometrii, defectele și cheile. La fața locului nu mai rămâne decât să verificați datele împreună și să semnați.